Cele mai frumoase carti
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Copiii cultivă cărți (o selecție de cărți pentru copii)
Biblioteca Copiilor Din Loc în Loc, Lupeni, jud. Hunedoara, împreună cu asociația Citim Împreună România / Reading Together Romania
© Ilustrație cover articol și afiș: Sorina Vazelina[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
[vc_row][vc_column][vc_single_image image=”1801″ img_size=”medium” style=”vc_box_circle_2″][vc_column_text]
RO: Alexe Popescu s-a născut pe 2 mai 1974 la București. A studiat inginerie mecanică în limba franceză la Universitatea Politehnica din București, apoi design grafic la Universitatea Națională de Arte, unde a și predat timp de un an. A continuat cu proiecte personale si comerciale în diverse zone creative: fotografie, video art, stencil, fanzine, publicitate, branding, ambalaj, design de produs, typography, type design. Din 2007 este designerul editurii Publica. Susține un curs de design grafic în cadrul într‑un proiect independent de educație creativă. Este, împreună cu Doru Someșan, autor al cărții RO-KIT Identitate românească în 50 de componente, care a primit în 2015 mențiunea specială a juriului CMFC.
www.alexe.ro
[/vc_column_text][vc_column_text]
EN: Alexe Popescu was born on the 2nd of May 1974 in Bucharest. He studied Mechanical Engineering in French at The Politehnica University of Bucharest, and then Graphic Design at The National University of Art, where he was also a teacher for one year. He continued with various personal and commercial projects in creative areas: photography, video art, stencils, fanzines, advertising, branding, packaging, product design, typography and type design. Since 2007 he has been the designer of Publica Publishing House. He delivers a design course within an independent project dedicated to creative education. Together with Doru Somesan he co-authored, RO-KIT Romanian Identity in 50 components, which was awarded the CMFC jury’s special mention in 2015.
www.alexe.ro
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_single_image image=”1806″ img_size=”medium” style=”vc_box_circle_2″][vc_column_text]
RO: De 4 ani și jumătate, Ramona Chirica se ocupă, împreună cu o mică echipă de artiști, de galeria online Colorhood.com. În portofoliul galeriei se regăsesc peste 500 de ilustrații semnate de 50 de artiști din România, lucrări care ajung în toate colțurile lumii ca printuri de artă în ediții limitate.
Pasiunea pentru educație și ilustrație a condus-o spre un nucleu de artiști care-și doreau să contribuie la creșterea nivelului de educație vizuală pe plan local și astfel a devenit, alături de aceștia, membru co-fondator al Asociației Visual Playground. Asociația organizează, anual, o școală alternativă de graphic design și ilustrație, alături de conferințe tematice deschise publicului larg și ateliere intensive coordonate de ilustratori, caligrafi și designeri de renume mondial.
De un an, Ramona activează și ca reprezentant de artiști, prin intermediul studioului Receptor, promovând portofoliile acestora și facilitând comunicarea cu potențiali clienți în căutare de idei, forme și culori pentru proiectele lor. Cel mai recent eveniment dedicat promovării acestora a fost expoziția „Fete de Fete”, o expoziție care a reunit 25 de ilustrații cu fete, ilustrate de fete (București, aprilie 2017).
www.colorhood.com
www.studioreceptor.ro
[/vc_column_text][vc_column_text]
EN: It’s been almost five years now since, along with a small team of artists, Ramona Chirica started gathering and promoting some of the best Romanian illustrations, to be found in the online gallery shop Colorhood.com. The gallery takes pride in having brought together more than 50 local artists and over 500 artworks ready to be sent into the world as limited edition fine art prints.
Her passion for education and illustration have led her towards a group of illustrators interested in nurturing the local artistic community. So together they founded the Visual Playground Association, an NGO that focuses on creating opportunities for creatives to both learn new skills and develop existing ones through courses and workshops held by prominent speakers, designers, illustrators and studios from Romania and abroad.
Recently, Ramona founded a one-woman illustration agency – Studio Receptor, promoting and representing local artists and facilitating collaborations between illustrators and potential clients looking for ideas, forms and colors.
The most recent exhibition she organized, “Fete de Fete” / “Girls, Girls, Girls”, gathered 25 illustrations of girls, illustrated by girls (April 2017).
www.colorhood.com
www.studioreceptor.ro
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_single_image image=”1804″ img_size=”medium” style=”vc_box_circle_2″][vc_column_text]
RO: După studii de economie și istoria artei, Lysiane Bollenbach face un viraj la 180 grade și se dedică graficii în cadrul Facultății de arte decorative de la Universitatea din Strasbourg, unde obține licența în 2012. Pe durata formării, anul de studiu petrecut la Rotterdam și influența culturală și estetică a designului olandez au avut un rol decisiv. Întâlnirea cu echipa de la Printroom, specializată în publicații cu tiraj mic și de artă, i-au adus o deschidere internațională şi formarea gustului pentru lumea cărții și formele ei multiple.
În 2013, în urma întâlnirii cu Sonia Dominguez, artistă de origine elvețiană, fondează studioul STTADA, ai cărui clienți provin atât din regiunile muntoase ale Elveției, cât și din zona de câmpie a Olandei. În creațiile lor regăsim influența designului elvețian, în care rigoarea și funcționalismul sunt contrabalansate de o puternică înclinație către experimentul grafic.
În 2016, aventura STTADA ia sfârșit și Lysiane Bollenbach se mută la Paris. Deși de atunci este independentă, graficiana nu rămâne o figură solitară. Caracterul ei sociabil o ajută să se înconjoare de numeroși colaboratori – din zona fotografiei, a aplicațiilor web, a concepției și redactării sau a ilustrației – pentru a răspunde mai bine cerințelor fiecărui proiect în parte. Lucrările sale se situează la intersecția domeniilor diferite ale artei, culturii și producției. Specialitatea sa: realizarea cărții sub toate formele. În 2016 publică la editura Seuil Jeunesse Le Bric à Brac Magique în colaborare cu Diane Boivin.
[/vc_column_text][vc_column_text]
EN: After studying Economics and Art History, Lysiane Bollenbach makes a 180 degrees turn and dedicates herself to studying graphic at the Higher School of Decorative Arts in Strasbourg, which she graduated in 2012. During her studies, the year spent in Rotterdam and the cultural and esthetic influence of Danish design had a decisive role. Meeting the Printroom team, specialized in small edition prints and art prints brought her an international opening and formed her taste for editing and its multiple forms.
In 2013, after meeting Sonia Dominguez, a Swiss born artist, the two of them founded the STTADA studio, with clients from the mountains of Switzerland and as far as the plains of the Netherlands. In their designs, one can find the influence of Swiss design, where rigor and functionality are counterbalanced by a strong inclination towards graphic experiment.
In 2016, the STTADA adventure ends and Lysiane Bollenbach moves to Paris. Even though since then she has been independent, the graphic artist does not always ride alone. Being very sociable helps her surround herself with numerous collaborators – from different areas, like photography, web development, design-writing or illustration-, to better respond to each individual project’s needs. Her work is placed at the intersection between different fields of art, culture and industries. Her specialty: publishing in all its forms. In 2016, in collaboration with Diane Boivin, she publishes Le Bric à Brac Magique at Seuil Jeunesse publishing house.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_single_image image=”1803″ img_size=”medium” style=”vc_box_circle_2″][vc_column_text]
RO: Anca Adina Cojocaru face design de carte din 2007, este freelance graphic designer din 2008, desenează dintotdeauna (cu pauze) şi din 2013 lucrează la Imaculatura, un proiect hibrid care nu ține cont de granițele dintre domenii.
Câteva dintre volumele concepute sunt: Tzara.dada.etc (premiul I, CMFC 2016); calaiacanaia (mențiune, CMFC 2016); As I lay living (2016); Coasa era pui. Ecaterina Vrana (2015); X:20, o radiografie a artei românești după 1989 (2013); Cel ce se pedepsește singur. Ștefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu. Arta și România în anii ’80-’90 (2009).
La Imaculatura combate plictiseala de sine pentru că lucrează, uneori simultan, cu design textil, de obiect, bijuterie, mișcare corporală, literatură, grafică. Ideea este pivotul şi dictează mediul în care se produce. Proiectele din ultimii ani trasează câteva dintre direcțiile spre care tinde: Linii și cordoane asociază linia textilă, dinamică, utilă – cordonul, cu linia grafică, desenată, statică; Nu mă uita, accesoriu funcțional, acoperă palma, enumeră lista de cumpărături – apă, pâine, banane, ciocolată, cafea (expusă în cadrul Vienna Design Week 2016, „RERE. Overriding design with art and viceversa„); Cry me a river (cutie de șervețele, din piele, cu harta României decupată la exterior), este un amplificator de stări individuale care transformă plânsetul în ritual și lamentația în sport național.
www.instagram.com/ancaadinacojocaru/
imaculatura.tumblr.com
[/vc_column_text][vc_column_text]
EN: Anca Adina Cojocaru works in the field of book design since 2007, she has been a freelance graphic designer since 2008, she’s been drawing since ever (on and off) and since 2013 she’s in charge of Imacultura, a hybrid project which holds no regard to boundaries between different activity domains.
A few of the books she designed are: Tzara.dada.etc (CMFC 2016 First Prize); calaiacanaia (CMFC 2016 consolation prize,); As I lay living (2016); Coasa era pui. Ecaterina Vrana (2015); X:20, o radiografie a artei româneşti după 1989 (2013); Cel ce se pedepseşte singur. Ştefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu. Arta şi România în anii ’80-’90 (2009).
At Imacultura she overcomes being bored with herself by working, sometimes simultaneously, with textile design, object design, jewelry, body movements, literature, graphic. The idea is the starting point and it dictates the medium that will produce it. Projects from the last couple of years point towards a few of the directions she aspires to: Lines and cordons associates the textile line, dynamic, useful – the cordon, with the graphic line, which is drawn, static. Forget me not, functional accessory that covers the palm of the hand and reads the shopping list – water, bread, bananas, chocolate, coffee (it was on display during Vienna Design Week 2016, „RERE. Overriding design with art and viceversa„); Cry me a river (a leather napkin box, with the map of Romania cut out at the exterior) is an individual state amplifier that turns crying into ritual and lamentation into national sport.
www.instagram.com/ancaadinacojocaru/
imaculatura.tumblr.com
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_single_image image=”1807″ img_size=”medium” style=”vc_box_circle_2″][vc_column_text]
RO: Timotei Nădășan, născut în 1958, trăiește și lucrează în Cluj. A studiat la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, Cluj (1983–1988). Între 1977 și 2000 a participat la numeroase expoziții și manifestări artistice în întreaga lume, precum: International Biennale of Graphic Design, Brno (1986–2000), International Print Biennale, Ljubljana (1987), Graphic Art Biennale, Krakow, (1988), International Drawing Triennale, Wroclaw (1988), The 11th International Drawing Exhibition, Rijeka, (1988), 2nd International Poster Triennale, Toyama (1988), The Colorado International Poster Exhibition, Fort Collins, (Colorado/SUA), (1997, 1991), Art as activist, Revolutionary Posters from Central and Eastern Europe, Smithsonian Institution, Washington (1992), “Așteptare și izbucnire”, Tineri artiști români, București – Szombathely, (1990-1991).
Este fondator, editor și redactor șef al revistei IDEA artă + societate (fost Balkon) și director al Editurii IDEA și al Fundației IDEA, Cluj. În 2013 a primit premiul I în concursul „Cele mai frumoase cărți din România” și premiul pentru carte ilustrată al „Galei Bun de Tipar”.
[/vc_column_text][vc_column_text]
EN: Timotei Nădășan, born in 1958, lives and works in Cluj. He studied at the “Ion Andreescu” Institute of Fine Arts, Cluj (1983–1988). Between 1977 and 2000, he attended numerous prestigious art exhibitions and events worldwide: International Biennale of Graphic Design, Brno (1986–2000), International Print Biennale, Ljubljana (1987), Graphic Art Biennale, Krakow, (1988), International Drawing Triennale, Wroclaw (1988), The 11th International Drawing Exhibition, Rijeka, (1988), 2nd International Poster Triennale, Toyama (1988), The Colorado International Poster Exhibition, Fort Collins, (Colorado/SUA), (1997, 1991), Art as activist, Revolutionary Posters from Central and Eastern Europe, Smithsonian Institution, Washington (1992), “Așteptare și izbucnire”, Tineri artiști români, București – Szombathely, (1990-1991).
He is the founder, publisher and editor‑in‑chief of the IDEA arts + society magazine (formerly named Balkon) and Director of the IDEA Publishing House and the IDEA Foundation, Cluj. In 2013, he won the first prize in the contest The Most Beautiful Books in Romania and the prize for illustrated book at Gala Bun de Tipar.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_single_image image=”1802″ img_size=”medium” style=”vc_box_circle_2″][vc_column_text]
RO: Alina Șerban este istoric de artă si editor. Din 2011 coordonează cu sprijinul Asociației pepluspatru platforma editorială P+4 Publications dedicată artei și arhitecturii românești contemporane, urmând să lanseze în 2017 publicațiile Uzina de fapte și alte povestiri (nemărturisite), autori studioBASAR, Matei Bejenaru, Laura Popa-Florea, Nicu Ilfoveanu, Puiu Lățea, Alex Răuță, Șerban Savu, Irina Tulbure și Dan Perjovschi. Cartea carnetelor (The Book of Notebooks). În prezent, împreună cu Ștefania Ferchedău, dezvoltă proiectul Institutul Prezentului, o structură artistică interdisciplinară fondată la finalul lui 2016.
[/vc_column_text][vc_column_text]
EN: Alina Șerban is an art historian and editor. Since 2011, with the support of pepluspatru Association, she is coordinating the editorial platform P+4 Publications, dedicated to Romanian contemporary art and architecture, preparing to release in 2017 the publications The Factory of Facts and Other (Unspoken) Stories, authored by studioBASAR, Matei Bejenaru, Laura Popa-Florea, Nicu Ilfoveanu, Puiu Lățea, Alex Răuță, Șerban Savu, Irina Tulbure and Dan Perjovschi. The Book of Notebooks. Currently she is developing together with Ștefania Ferchedău the project Institutul Prezentului (Institute of the Present), an artistic interdisciplinary structure founded at the end of 2016.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_single_image image=”2179″ img_size=”medium” style=”vc_box_circle_2″][vc_column_text]
Patricia Teodorescu (n.1972 în București) trăiește și lucrează în București. A studiat la Universitatea Națională de Arte Bucureşti, departamentul de sculptură, profesor Napoleon Tiron si este activă în noile media. Proiectele sale implică multimedia, video, instalații, performance, desen, sculptură, pictură și lucrul cu mediul înconjurător. Este o artistă conceptuală interesată de teme filozofice, ecologice și sociale.
A expus la Muzeul Naţional de Artă Contemporană Bucureşti, România, la NGBK, Berlin, Germania, la Casino Luxemburg – Forum d’art contemporaine, Luxemburg, la Renaissance Society Chicago, SUA, la The Kitchen, NYC, SUA, la Tate Modern, London, Uk, la Sammlung Essl și KulturKontakt, Austria, Vienna, la Centrul Contemporan de Artă Konkordia, Vršac, Serbia, la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal, Sibiu, România, ICR Viena, Austria, Varsovia , Polonia, Timișoara, Constanța și București.
În 1997 a primit bursa pentru sculptură a Uniunii Artiştilor Plastici din România şi în 2005 premiul I oferit de Centrul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, România, iar în 2012 este aleasă artista video pentru Video Edition / 2012 de către KulturKontakt, Viena, Austria. În 2016 i se acordă Premiul UAP pentru Multimedia pe anul 2015 și Premiul special, la Arte în București.
Este selector, manager și producător din 2008 la StudioARTE (artist run space), fondator al proiectului Noaptea Devoratorilor de Videoart, în cadrul evenimentelor anuale NAG, coautor al proiectului pedagogic Time Based Art din 2014, selector în proiecte curatoriale în cadrul Arte in București, evaluator AFCN.”
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
1. Povestește-ne despre două proiecte personale din zona designului de carte (cel mai tare / cel mai solicitant)
Pot să zic despre două proiecte tari, solicitante nu prea, pentru că îmi place prea mult ce fac și nu e nimic prea solicitant . Acum doi ani am început o colaborare super faină cu Funky Cityzens și am lucrat împreună doua Constituții (una cât se poate de normală și una pentru gimnaziu). La Consti pentru gimnaziu am colaborat pentru prima dată cu 10 ilustratori din Visual Playground, toți super talentați și cu stiluri complet diferite, ceea ce din start a fost un challenge pentru noi toți. Am simțit nevoia să îi constrâng un pic în ceea ce privește culoarea pentru a putea să uniformizez vizual întreaga carte (sper că nu i-am supărat prea tare )). Aștept cu nerăbdare feedback-ul copiilor, asta fiind un proiect pilot.
[/vc_column_text][vc_row_inner][vc_column_inner width=”1/3″][vc_single_image image=”1836″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][vc_column_inner width=”1/3″][vc_single_image image=”1837″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][vc_column_inner width=”1/3″][vc_single_image image=”1838″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][/vc_row_inner][vc_row_inner][vc_column_inner width=”1/3″][vc_single_image image=”1833″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][vc_column_inner width=”1/3″][vc_single_image image=”1834″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][vc_column_inner width=”1/3″][vc_single_image image=”1835″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][/vc_row_inner][vc_row_inner][vc_column_inner width=”1/3″][vc_single_image image=”1839″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][vc_column_inner width=”1/3″][vc_single_image image=”1840″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][/vc_row_inner][vc_column_text]
Al doilea proiect fain este colaborarea studioului nostru (Grapho_mat) cu Ciprian Isac (Atelierul de Grafică) pentru a doua oară în cadrul Street Delivery, în realizarea unei cărți ce prezintă o serie de grădini {im}posibile depistate de noi în București, acele terenuri private/publice abandonate, care ascund o adevărată junglă urbană de care nu se bucură nimeni și ajung spații favorabile construcțiilor imobiliare. Și anul acesta proiectul s-a desfășurat cu o super rapiditate, deși conceptul îl fixaserăm, din diverse circumstanțe am ajuns ca într-o săptămâna jumate să ne mobilizăm să documentăm fotografic mai multe spații, să edităm fotografiile, să primim texte, să așezăm în pagină, să tipărim și în final să legăm în stradă mini seria de cărți.
[/vc_column_text][vc_column_text]
2. Cum te-a atins proiectul CMFC și când?
Încă de la prima ediție când am primit premiul pentru tânăr designer cu lucrarea de licență, apoi, doi ani mai târziu, premiul pentru experiment tipografic, un nou premiu apărut în ediția respectivă, și chiar și anul trecut cu o nominalizare. Anyway e o constantă prezența în concurs, și anul acesta mă bucură că împreună cu echipa mea suntem chiar în interiorul proiectului realizând materialele de comunicare vizuala și mă mai bucură și colaborarea cu Andreea Dobrin și cu Sorina Vazelina, căreia i se datorează prezența noastră în echipa CMFC 2017.
3. Ce întâlnire catalizată de CMFC îți rămâne în minte?
Casa Mincu / Xavier Barral.
4. Descrie o carte de care ești atașată. Chiar dacă nu o apreciezi în mod direct pentru design, poți descrie cum este designul ei, ce feeling îți dă să o citești, să o răsfoiești sau cum ți-ar plăcea sa o poți transforma cu bagheta magica.
Pelerinul rus, o carte din sec. XIX, scrisa de un pelerin rus anonim, (apărută la editura Sophia) care descrie călătoria naratorului de-a lungul Rusiei în timp ce practică cu perseverență rugăciunea lui Iisus, cu ajutorul unui șirag de mătănii și prin studiul Filocaliei. Este o carte care excelează prin conținutul ei și nu prin design, plăcută de parcurs, care îmi oferă liniște și răspuns la multe întrebări. Genul acesta de cărți în general sunt spre un folos duhovnicesc enorm, însă le lipsește finețea și coerența grafică.
[/vc_column_text][vc_row_inner][vc_column_inner width=”1/2″][vc_single_image image=”1844″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][vc_column_inner width=”1/2″][vc_single_image image=”1845″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][/vc_row_inner][vc_column_text]
5. Pune-ți întrebarea ideală care începe cu „DE CE?” și răspunde în maxim 3 rânduri.
Pe toata perioada facultății m-am întrebat „De ce nu există o colaborare reală între studenții de la diferite secții din facultatea noastră (UNARTE)?” Avem de învățat unii de la alții foarte mult, și dacă nu tehnic, măcar anumite principii sunt aplicabile în orice domeniu ca de exemplu, un designer grafic poate prelua o viziune de arhitect (până la urmă și designul și arhitectura sunt tot un soi de rezolvare a unui puzzle), un ceramist poate îl inspiră pe un textilist etc. Și poate răspunsul ar fi și în cazul ăsta lipsa de flexibilitate (cum zice și Sorina la 3) a cadrelor didactice, poate nici mulți dintre studenți nu sunt atât de pasionați de ce fac încât să-și dorească să se împartă în mai multe zone și să experimenteze indiferent de rezultat, și din ce am observat de-a lungul timpului, acest individualism nu e spre mare folos, drept urmare mulți nici nu merg mai departe pe acest drum.
1.Povestește-ne despre două proiecte personale din zona designului de carte (cel mai tare / cel mai solicitant):
Fiecare proiect e tare sau stresant. Dacă e să aleg unul, probabil că ar fi Coloring and Activity Book with drawings by Dan Perjovschi. A fost tare pentru că am apucat să văd cum au interacționat copiii cu desenele lui Perjovschi, pornind de la ediția în limba română a cărții. E un proiect unic, după mine, pe piața românească de carte, care duce lipsă de publicații care adresează probleme contemporane, precum imigrarea sau poluarea, pe-nțelesul celor mici. Am avut de învățat din concluziile celor de la Minitremu/Monotremu și am apucat să aplic câte ceva de la Paul Rand în design-ul cărții.
[/vc_column_text][vc_row_inner][vc_column_inner width=”1/2″][vc_single_image image=”1848″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][vc_column_inner width=”1/2″][vc_single_image image=”1846″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][/vc_row_inner][vc_column_text]
Cel mai solicitant a fost Cutia, The Box, pentru ca am comprimat într-o lună informații, benzi desenate și idei adunate-n doi ani. Cutia a fost lucrarea mea de masterat, care cuprinde două gravuri aqua forte, șapte serigrafii și o serie de comics, cu copertă/ambalaj realizat de Grigore de la Primitiv Print. A fost un haos controlat, expus la Galeria Posibilă și imprimat în nouă exemplare până la urmă.
2. După cinci ani, cum și unde a suflat vânt dinspre CMFC în peisajul cărții românești?
Cred că CMFC a creat un spațiu în care putem să ne întâlnim pentru a discuta despre ce reprezintă o carte valoroasă. Investind în cărți experiment s-au generat posibilități de afirmare pentru oameni noi în domeniu. CMFC a recompensat lucrări create responsabil și a reușit să demonstreze editurilor de pe piață că există mai multe feluri în care se poate practica design-ul de carte. Totodată, prin secțiuni precum Carte de artist, CMFC deschide drumul pentru noi autori, viziuni îndrăznețe și provocări la care nu ar îndrăzni să se gândească majoritatea publicațiilor sau tipografiilor.
3. Pune-ți întrebarea ideală care începe cu „DE CE?” și răspunde în maxim 3 rânduri.
De ce nu există o legătură directă între editurile românești și studenții de la design grafic? Este un pas necesar în avansarea și conectarea publicațiilor la consumatorii de cultură ai zilelor noastre. Un răspuns clar nu am deoarece nu am lucrat în domeniu, însă intuiesc că o explicație ar putea fi lipsa de flexibilitate și problemele de buget.
4. Ce înseamnă pentru un copil o carte frumoasă?
Pentru mine au rămas frumoase cărțile din copilărie de care îmi pot aminti și azi. Au fost cărți cu ilustrații detaliate, cu coperți cartonate, colorate, cu spațiu încăpător în jurul textului în care participam cu mâzgălelile mele. Felul în care se împletește povestea în imagini, text și ansamblu, crează o experiență care rămâne cu tine. Printre ele se numără colecția de la Biblioteca pentru Toți Copiii, volumul cu Povești ale fraților Grimm ilustrat de Angi Petrescu-Tiparescu, ilustrațiile lui Silviu Băiaș mi-au bântuit coșmarurile-n tinerețe 🙂
5. Descrie o carte de care ești atașată. Chiar dacă nu o apreciezi în mod direct pentru design, poți descrie cum este designul ei, ce feeling îți dă să o citești, să o răsfoiești sau cum ți-ar plăcea sa o poți transforma cu bagheta magică.
Liberté à quatre sous, de Atak. Este serigrafiată complet, par a fi vreo 14 culori dar sigur sunt mai multe, a fost executată în 300 de exemplare și imprimată de Pipifax, Siebdruck Alligator, Lenzburg Zürich. Atak a ilustrat-o cu plăcerea unui copil care lucrează de dragul desenului, sunt tușe groase de culoare, imagini care acoperă complet paginile, pe alocuri cu un scris similar cu cel pe care l-ai vedea în manualele de caligrafie școlare. Și-a desenat jucăriile din copilărie, obiectele pe care încă le prețuiește și care îl inspiră.
[/vc_column_text][vc_row_inner][vc_column_inner width=”1/4″][vc_single_image image=”1850″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][vc_column_inner width=”1/4″][vc_single_image image=”1851″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][vc_column_inner width=”1/4″][vc_single_image image=”1852″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][vc_column_inner width=”1/4″][vc_single_image image=”1853″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”img_link_large”][/vc_column_inner][/vc_row_inner][vc_column_text]
© Credit foto: Arhiva personală a Andreei Mihaiu și a Sorinei Vazelina
Ilustrație cover articol: Andreea Dobrin Dinu
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
[vc_row][vc_column][vc_column_text]Despina Hașegan vorbește pe larg despre a 6-a ediție a concursului național de design de carte Cele Mai Frumoase Cărți din România într-un interviu în cadrul emisiunii Orașul Vorbește la Radio România Cultural. Înscrierile la ediția 2017 au început pe 3 iulie și se vor încheia pe 31 August.
Despina Hașegan – timp de 10 ani muzeograf specialist în educație la Muzeul Național de Artă al României, implicată în numeroase activități și proiecte pentru diferite categorii de public, este acum și asistent de proiect Cele Mai Frumoase Cărți din România.
© Credit foto: Stefan Jammer[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
1. Cum te-a marcat primirea premiului de tânăr designer de la CMFC? Ne trimiți o poză de atunci?
Un premiu CMFC e un început. Nu mi-am dat seama pe moment. Atunci am simțit doar bucurie și un pic de „ciupește-mă că nu cred!”. Premiul mi-a dat curaj să bat la uși la care nu aș fi bătut înainte și mi-a aprins curiozitatea de a contribui la proiectul CMFC din interior. Pentru cartea premiată în sine, înseamnă o lungă perioadă de expunere care continuă și astăzi prin expozițiile itinerante CMFC.
2. Ai mai colaborat cu CMFC după primirea premiului?
De aproape un an m-am implicat în proiectul CMFC, sunt în interior. A pornit de la curiozitatea pe care am avut-o după ce am primit premiul, în 2014, de a transforma raportarea asta impersonală pe care o avem în general față de proiectele culturale, mai ales față de cele care au ca element central un concurs. Mi s-a întâmplat des să aud tot felul de critici sau de așteptări nerealiste în raport cu contextul românesc, care încep cu formula impersonală „ei” sau „cei de la”. Am vrut să transform acest „ei” în „noi”. Bănuiala mea era că e un proiect cu resurse limitate, în mare parte pus în mișcare mai ales de încăpățânarea de a nu renunța și mai bănuiam că sigur e nevoie de ajutor. Rolurile mele au fost de graphic designer pentru noul site CMFC, project manager și acum mentenanță a site-ului. Am vrut să creez un spațiu online care să reflecte creșterea proiectului și să facă vizibile motivele pentru care CMFC există: cărțile frumoase din România, oamenii și discuțiile din jurul lor.
3. Ce întâlnire catalizată de CMFC îți rămâne în minte?
Întâlnirile cu Adina, inițiatoarea proiectului. Acestea au fost două: prima în cadrul Târgului de Carte de la Paris în 2015, iar a doua anul acesta, la Târgul de Carte de la Leipzig. Îmi face plăcere să mă întâlnesc cu ea pentru că de fiecare dată mi se arată ca un model de „activist”, care a clădit o platformă cu beneficii multiple pentru comunitatea din jurul cărților frumoase românești.
4. Descrie/desenează/schițează ce este/cum arată o carte urâtă.
Cred că urâtul vine din lipsa de intenție sau de reflecție vizavi de elemente de care ai putea, de fapt, să profiți pentru a genera spectacol în cazul unei cărți: concept, text, design grafic, ilustrație, hârtie, tipar, editare, promovare. Dacă mi-aș propune să fac o carte urâtă, asta înseamnă intenție și ar putea ieși ceva interesant.
5. Cum vezi acest concurs peste încă 5 ani?
Îl văd adăugând noi categorii de premiere și îl văd crescând comunitatea din jurul cărților frumoase din România.
6. La ce proiect lucrezi acum? Putem vedea ceva în avanpremieră?
Acum lucrez la un proiect cu o mică editură din Londra, numită Bookblock Editions, specializată în ediții limitate de produse ilustrate din zona papetăriei. S-au lansat la sfârșitul anului trecut cooptând o serie de ilustratori foarte cunoscuți, precum Martina Paukova, Supermundane sau Marylou Faure. Deocamdată au o linie de caiete delicioase, cu copertă tare, numai bune de desen, cu hârtie frumoasă, legate manual și tipărite impecabil. Eu am ajuns în atenția lor printr-un concurs, sunt un newcomer. Recent m-au contactat să desenez pentru niște produse noi pe care vor să le lanseze în perioada următoare. Printre ele, și o serie de 3 caiete subțiri, workbooks le spun ei. M-am gândit să aleg o temă pentru ele și mi s-a părut amuzant să aleg procrastinarea tocmai pentru că sunt caiete de făcut treabă, așa că am ales oameni care dorm, stau cu fundu-n sus, mângâie pisici și visează la piscine exotice.
7. Propune o întrebare ascuțită pentru un membru al juriului CMFC.
Care e cea mai importantă calitate pe care ar trebui să o aibă un jurat CMFC?
8. Dacă ar fi să concepi un logo care să reprezinte CMFC după cinci ani, care ar fi acesta?
În mod normal aș aborda un proiect de identitate săpând după informații, comunicând cu echipa clientului. În general, nu cred că lucrurile se reduc doar la logo, pentru că acesta e ca o broșă: un accesoriu care spune ceva despre tine, dar nu spune tot. De aceea încerc să construiesc mai degrabă „un personaj” într-un context, prin multiple elemente, unele dintre ele poate nici nu țin de vizual. Uneori jocul acesta de glezne, de încălzire, poate fi dificil, mai ales că eu sunt de cele mai multe ori în exterior. În cazul CMFC sunt de un an în interior, ocupându-mă de site. Asta înseamnă că sunt la curent cu toate activitățile CMFC – expoziții, ateliere, participări la târguri de carte sau inițiative separate, cum este marcarea faptului că s-au împlinit 5 ediții Cele Mai Frumoase Cărți din România. Și așa, alambicat, mă întorc la întrebarea ta inițială legată de ceea ce ne-am propus să facem cu această ocazie. Cred că logoul în această situație va fi un element secundar; ceea ce am urmărit a fost să scoatem în evidență rolul propus de CMFC încă de la început: acela de activare a comunității care face carte în România, de platformă de discuție. Este unul dintre primele lucruri pe care mi le-a povestit Adina când ne-am întâlnit în 2015. Așa am ajuns la formatul acesta de interviu în care participanții își pun întrebări unii altora, pe de o parte pentru că tot conținutul rezultat va fi unul contextual, iar pe de alta pentru a dărâma un pic din relația artificială pe care o avem, cunoscându-ne reciproc munca (sau nu), admirând-o (sau nu) de la distanță, dar necomunicând, de fapt. Găsesc că și parfumul acesta epistolar (chiar dacă vorbim de e-mail) poate ajuta în creionarea unei relații un pic mai personale. Așadar, CMFC după 5 ani este mai ales despre ceva ce facem. Va exista o formulă vizuală, desigur, aceasta va însoți fiecare interviu făcut cu această ocazie și va putea fi văzută pe site.
Aș mai spune că CMFC este un proiect fluid, atât ca organizare (suntem în orașe diferite), cât și vizual, pentru că de-a lungul timpului au fost implicați mai mulți graphic designeri, ilustratori, fotografi. Comunitatea din jurul CMFC a crescut și e caracterizată mai degrabă de un stil informal. CMFC nu va comunica niciodată vizual după reguli de identitate stricte, ca o corporație; dimpotrivă, mai degrabă va încuraja jocul. În ultimul an, de exemplu, avem parte de grozavul sprijin al Sorinei Vazelina și, mai recent, de ajutorul Andreei Mihaiu de la Grapho_mat, care se ocupă de vizualurile ediției CMFC 2017.
1. Care erau cărțile tale preferate în copilărie?
Până la un anumit moment nu am avut cărți preferate, îmi plăcea pur și simplu să citesc orice găseam în bibliotecă sau orice îmi recomanda bibliotecara școlii mele de cartier (o persoană insinuantă de care îmi era literalmente frică, fiindcă nu avea nicio îndoială că toți, la un moment dat, vom pierde o carte). Sau citeam orice carte circula „la noi pe scară”. Dacă se citea la noi pe scară, atunci era de la biblioteca județeană. Îmi amintesc deci nu de o carte preferată, ci de o carte pe care mi-am dorit-o foarte mult și pe care nu am reușit să o citesc, oricât am urmărit-o. Cred că Aventurile lui Habarnam, fiindcă despre această carte este vorba, era subiect de discuții intense între copiii de pe scară, dar fascinația pe care o exercita asupra mea venea din altă parte, nu dinspre conținut, ci pentru că era o carte frumoaaasă, cea mai frumoasă pe care o văzusem până atunci, cartonată, cu desene grozave și tipărită foarte bine, posibil să fi fost pe hârtie lucioasă, habar n-am. Cert e că, de fiecare dată când voiam s-o împrumut, alt cititor se dovedea mai iute de picior. Nu am citit-o nici în ziua de astăzi. Mai târziu a venit perioada în care am citit numai cărți cu indieni, toate cărțile cu indieni .
2. Ce anume te-a atras mai mult la poezia pentru copii vs. proza pentru copii?
Ca să-ți răspund, o să citez aici chiar fraza cu care am început teza de doctorat: „Cercetarea de faţă este rezultatul unei frumoase perplexităţi trăite în faţa poeziei pentru copii, al provocării de a răspunde la o întrebare complicată: ce se ascunde în spatele simplităţii ei?”
3. Povestește-mi câte ceva despre cele mai recente proiecte ale tale.
Sunt niște manuale școlare pentru clasa a V-a, care au câștigat licitația organizată de Ministerul Educației Naționale. Nu ți le pot arăta încă, pentru că rezultatele nu sunt încă finale. Ți-l arăt, în schimb, pe cel de clasa a IV-a, pe care l-am semnat și ca autor. Cu manualele intrăm într-o zonă mai puțin cunoscută a pieței de carte, pentru că frumusețea unei cărți școlare este, cred, un deziderat mult mai dificil de atins, există foarte multe rigori și constrângeri de realizare. Evaluatorii sunt, de cele mai multe ori, persoane din sistem, care nu au pregătirea necesară pentru a înțelege macheta grafică ori desenele propuse și care apreciază ceea ce recunosc, ceea ce nu le contrazice așteptările. Rezultatul este că, din păcate, în mâinile copiilor ajung cărți urâte, haotice vizual și ilustrate ca în secolul trecut.
4. În 2016 ai fost în juriul Cele Mai Frumoase Cărți din România. Cum ai perceput fenomenul înainte și după?
Before. Nu toți editorii din România lucrează la același nivel și, din păcate, multe cărți urâte și neîngrjite circulă nestingherite. Concursul mi s-a părut un mod de a face, în sfârșit, diferența, de a face apreciat ceea ce era îndeobște primit cu bombăneli: asta ia prea mult timp, costă prea mult, n-o să merite etc. Ori de a băga pur și simplu în seamă cele mai frumoase cărți, întotdeauna subtile, întotdeauna discrete, prea discrete.
After. Am intrat într-un cerc privilegiat, ca să zic așa, fiind invitată de mai multe ori la evenimente asociate cu CMFC. Și de fiecare dată am cunoscut oameni foarte interesanți și pasionați, acea categorie de oameni pe care ai de obicei impulsul de a-i suna pentru un proiect sau altul, pentru că ești absolut sigur că, având implicarea lor, va ieși un lucru nemaipomenit. Andreea Dobrin Dinu, de exemplu, este cea mai recentă a犀利士
chiziție .
5. Ce crezi că s-ar putea face pentru a întări legătura dintre absolvenții facultăților umaniste sau de artă și editurile preocupate de a publica proiecte în care se investește mult efort atât pentru conținut, cât și pentru ilustrație și design, cum este, de exemplu, editura Arthur?
Să facem cât mai multe cărți împreună. Frumoase. Cele mai frumoase.[/vc_column_text][vc_column_text]Ilustrație cover articol: Andreea Dobrin Dinu[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
[vc_row][vc_column][vc_column_text]Minitremu Art Camp este o tabără gratuită de artă contemporană pentru elevi de liceu. E un fel de laborator nomad de experiențe estetice și de viață, aflat la a doua ediție. În tabără ai ocazia să te întâlnești și să vorbești liber cu mai mulți artiști relevanți scenei de artă contemporană românești și internaționale, prin ceea ce creează sau platformele pe care le-au construit. E și un loc unde se leagă prietenii.
În acest an, tabăra îi are invitați pe Perjovschi Dan, Anca Benera Arnold Estefan, ABC House Brussels, Márta Adorjáni(Matild), Razvan Anton,Levente Kozma (SIMULTAN), Xandra Popescu, Larisa Crunţeanu, Alina Popa și Florin Flueras ce vor susține individual sau în tandem, ateliere de desen, scriere, cercetare, documentare, legătorie de carte, foto-video, tehnologie, performance și curatoriat.
Minitremu își propune să faciliteze accesul la arta contemporană prin metode relevante şi directe, într-o formă ludică și interactivă, fiind un spațiu de dezvoltare creativă, prin care tinerii pot lua contact cu procese artistice ce generează dialog și reflexie și care îi ajută să-şi dezvolte propria viziune despre viață.[/vc_column_text][vc_gallery type=”image_grid” images=”1739,1740,1741,1742,1743,1744,1745,1746,1747,1748,1749,1750″][vc_separator][vc_column_text]
© Ilustrații și design grafic afiș: Sorina Vazelina
© Credit foto: Minitremu[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Alături de prietenii noștri de la Asociaţia Da’DeCe și de Institutul Francez din București, partenerul nostru de încredere, îi invităm pe copiii de 7 – 12 ani, miercuri, 21 iunie, de la ora 10:30, la un atelier jucăuș și relaxat, de început de vacanță, în expoziția Cele Mai Frumoase Cărți din România, Selecția 2016.
Veniți la „atelierul de crescut mic” unde, copii şi părinţi deopotrivă, împreună cu Laura Grünberg, specialistă în combaterea crescutului excesiv la oameni (www.vestidesprepovesti.ro) şi Iulia Iordan, specialistă în ierburi şi căsuţe tămăduitoare, (www.iuliaiordan.ro) vom citi, ne vom juca şi ne vom pune minţile şi sufletele la lucru pentru a găsi soluţii de dat în mintea copiilor.
A crește prea mare (nu în înălțime!) poate fi extrem de periculos pentru omenire. Se pare că în jurul nostru tot mai mulți oameni cresc peste măsură: sunt morocănoși, plictisiți, preocupați mai mult de a avea decât de a fi, se îmbracă fără sare și piper, nu se mai țin de mână pe stradă, au uitat să danseze, să privească cerul, să miroasă o plantă sau să îşi dorească o căsuţă în copac.
Haideți să găsim împreună soluții pentru ca micuții să nu crească prea mari iar cei deja mari să redevină copii.
Evenimentul are loc in cadrul unui proiectului cultural confinațat de AFCN.
INTRAREA ESTE LIBERĂ pe bază de înscriere prin e-mail la inscrieri@asociatiadadece.ro[/vc_column_text][vc_single_image image=”1610″ img_size=”full” alignment=”center”][vc_column_text]
Consider atelierul organizat la Institutul Cultual Fancez o reuşită. Locaţia potrivită, materiale de atelier puse la dispoziţie-suficiente şi utile, sprijin logistic din partea celor implicaţi în organizare.Datorită numărului mare de înscrieri atelierul s-a desfăşurat în 2 reprize pentru a permite o mai bună interacţiune cu cei mici.Consider că tema (Atelier de Crescut Mic) şi formatul ales (lucru pe echipe, exerciţii de creativitate, brainstorming) au permis copiilor să îşi dezvolte imaginaţia, gândirea critică cu privire la lumea din jurul lor. În acelaşi timp aceştia au avut oportunitatea să interacţioneze între ei, să înveţe să lucreze în echipă.Un punct forte al acestui atelier a fost şi implicarea directă a părinţilor, bunicilor veniţi cu cei mici care au avut ocazia să participe la unele secvenţe, să lucreze/conlucreze cu cei mici.Entuziasmul celor mici pe parcursul derulării, mulţumirile informale primite de la ei şi de la părinţi sunt o dovadă a reuşitei acestui eveniment.Consider că astfel de ateliere în care în jurul cărţilor şi cu ajutorul cărţilor se construiesc punţi de înţelegere pentru copii a lumii în care trăiesc sunt binevenite şi oferă o alternativă utilă la educaţia formală.Laura Grünberg, sociolog, scriitoare, profesoară și activistă în mișcarea de femei din România
[/vc_column_text][vc_gallery type=”image_grid” images=”1617,1616,1614,1625,1626″][vc_separator][vc_column_text]© Credit Foto: Despina Hașegan / Institutul Francez din București[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
[vc_row][vc_column][vc_column_text]13 iunie – 22 iulie
Acces: Gratuit
Institutul Francez din București si Asociația pentru Performanță și Cultură vă invită la o întâlnire cu cele mai frumoase cărți ale anului trecut. Expoziția poate fi vizitată până pe 22 iulie, în atriul Institutului Francez din București (Bulevardul Dacia, nr. 77).
Expoziția prezintă titluri premiate sau nominalizate în cadrul celei de-a cincea ediții a concursului național de design de carte Cele Mai Frumoase Cărți din România.
Dintre cărțile premiate prezente în expoziție amintim: Marele Premiu „Tzara. Dada. Etc.”, Premiul pentru Album „RO_Archive: O arhivă a României în tranziție”, Premiul pentru Tânăr Designer — Mihai Șovăială, cu publicația „Perimetru Sigur / Safe Perimeter”, Premiul pentru Ilustrație de Carte:„Povești din Calendar” – Veronica Neacșu şi „Kiralylany a Langpalotaban, erdelyi szasz nepmesek” – Kűrti Andrea, Premiul Carte pentru Copii: „De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură?”.
Tot în cadrul expoziției, vă așteptăm, miercuri (21 iunie), alături de prietenii de la asociația Da’DeCe la un atelier de Crescut mic, coordonat de Iulia Iordan și Laura Grünberg. În cadrul acestui atelier de vacanță vom citi, ne vom juca şi ne vom pune minţile şi sufletele la lucru pentru a găsi soluţii de dat în mintea copiilor. Programul se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani, iar participarea este gratuită. Detalii despre înscriere și desfășurare vor fi în curand disponibile pe pagina de Facebook.
Institutul Francez din România este partener al proiectului Cele mai frumoase cărți din România încă din 2013 și contribuie în fiecare an prin a invita un specialist din domeniul cărții să facă parte din juriul de selecționare a cărților frumoase.
Expoziția face parte din proiectul Cele Mai Frumoase Cărți din România Itinerante în 2017, proiect cultural co –finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Ediția 2017 a concursului național de design de carte Cele Mai Frumoase Cărți va fi lansată la finalul lunii iunie, înscrierile fiind deschise pe toată perioada verii. Calendarul concursului anual a fixat jurizarea în cursul lunii septembrie, iar toate cărțile selecționate de juriu vor fi prezentate publicului într-o expoziție deschisă la finalul lunii octombrie. Invitatul Institutului Francez la jurizarea de anul acesta este Lysiane Bollenbach – autor, graphic designer, director artistic și artist vizual din Franța, care va susține și un workshop în cadrul proiectului, în luna septembrie a acestui an.
În acest an, expozițiile Cele Mai Frumoase Cărți au poposit în mai multe locuri din țară și străinătate: Cluj, Iași, București, Londra, Leipzig, Bologna, Budapesta, Praga și Torino.
Următoarele destinații sunt Mitrești (jud. Mureș), Lupeni (jud. Hunedoara), Sibiu, Timișoara, Cracovia, Frankfurt, Istanbul, Sofia.
Parteneri:
Institutul Cultural Român, Centrul Național al Cărții, Asociația Editorilor din România, Uniunea Editorilor din România, Institutul Francez din București, Biblioteca Națională a României, Muzeul Național de Artă Contemporană al României, Delegația Valonia-Bruxelles, Asociația Da`DeCe, Asociația Câte-n lună și-n mansardă, Galeria Posibilă, Clubul Ilustratorilor, UAD, UNARTE, Agressione Group, Global Mindscape, Asociația K’arte, Casa Artelor – DJC Timiș, Minitremu, Librăria Habitus, Asociația Harap Alb, Asociația Idioma, Asociatia de prietenie Ille et Vilaine Sibiu, Radio România Cultural, Clubul Scriitoarelor, Radio France Internationale România, Observator cultural, Liternet, Modernism, Hyperliteratura, Igloo, Designist, Revista Arta, Arhitext, Agenția de carte, Bookaholic, The Institute.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
[vc_row][vc_column][vc_column_text]Cea de-a șasea ediție a concursului național de design de carte Cele Mai Frumoase Cărți din România se apropie cu pași repezi! Până atunci, vă recomandăm să (re)citiți un interviu cu Anca Verona Mihuleț, realizat de Cristian Neagoe pentru Art7.
Un interviu de Cristian Neagoe
În România sunt multe cărți frumoase, dar de obicei apar în doar câteva exemplare. În schimb, producția de masă a editurilor arată groaznic, cu mici excepții fericite, înaintând scuza că „altfel nu se cumpără”. De fapt, educația vizuală a cumpărătorilor se rezumă la ce primesc – și nu trebuie decât să ne gândim la cum arată manualele școlare. În acest ocean vesel și furtunos de kitsch, concursul național de design Cele Mai Frumoase Cărți din România pare o aberație singulară. În urma premiilor CMFC, curatoarea Anca Verona Mihuleț a aranjat pentru iubitorii de design o expoziție de cărți frumoase într-o instalație neobișnuită, alături de o selecție de cărți de artist și obiecte dezgropate din colecția Muzeului Național de Artă Contemporană din București. O puteți vizita până pe 15 decembrie.
Ce face o carte să fie frumoasă — în sensul concursului „Cele Mai Frumoase Cărți din România”? Ai fost membră în juriul CMFC în 2014 şi moderatoarea juriului în acest an. Cum se discută acolo cărțile câștigătoare?
Dacă este să vorbim despre o carte frumoasă într-un mod strict, atunci ar trebui să avem în vedere trei caracteristici – designul ca întreg, tipografierea şi tehnica cu care a fost abordat obiectul-carte. Acestea sunt datele de bază care permit juriului să selecteze cărţile care corespund unor standarde înalte de producţie. Bineînţeles, nimeni nu poate rămâne imun la adevărata reprezentare a ideii de „frumos”, aşa că, atunci când începe dezbaterea puternică pentru desemnarea cărţilor câştigătoare, se aduc inevitabil în discuţie aspecte legate de concept, de expresivitate şi de mesajul pe care îl transmite cartea ca întreg. În final, un design desăvârşit trebuie să genereze anumite emoţii şi să aducă cititorul și privitorul într-o stare aparte.
Ai fost curatoarea expozițiilor CMFC în ultimii doi ani. Cum se face o astfel de expoziție? Cum pui în valoare cartea-obiect?
De ceva vreme, lucrez cu artişti care sunt preocupaţi de publicaţii – fie că este vorba despre cărţi de artist, cu o tentă personală, fie că este vorba despre realizarea unor cărţi care privesc o comunicare mai extinsă. La un moment dat, am petrecut mai mult timp în arhiva Van Abbemuseum din Eindhoven – acolo, orice vizitator putea să se joace cu imaginile originale, cu afişele şi cu cărţile, să le aşeze în micro-expoziţii care durau de regulă câteva minute. Mi-a plăcut enorm ideea, mai ales pentru că aducea în discuţie un alt fel de a privi lucrurile, impunea mobilitate extremă şi, pe deasupra, era şi o acţiune jucăuşă.
Pornind de la acest principiu, am început discuţia cu Atelier Ad Hoc (fondat de George Marinescu şi Maria Daria Oancea). Expoziţia CMFC din 2015 a avut loc la Biblioteca Naţională din Bucureşti, iar în acel context doream să lucrez cu un mobilier din carton care să poată fi transportat fără probleme şi care să fie reciclat mai apoi. Astfel, Atelier Ad Hoc a propus mai multe tipuri de module, care se puteau plia uşor şi puteau fi transportate oriunde, fără mare efort. După ce aceste module se deteriorează, ele urmează să fie donate anticarilor din Bucureşti.
Aşadar, pentru mine, punerea în valoare a cărţii-obiect se poate realiza prin vulnerabilizarea modului de expunere şi respingerea tentaţiei de a expune cartea-obiect pe structuri solide, cu aer de imanenţă.[/vc_column_text][vc_masonry_media_grid element_width=”6″ grid_id=”vc_gid:1497017736956-879e96ef-f00d-7″ include=”775,713,729,714″][vc_column_text]Ce instalație-surpriză putem vedea la MNAC?
În acest an, pentru expoziţia de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, am colaborat cu artista vizuală Raluca Popa, care a propus o instalaţie site-specific, intitulată „Aranjament pentru un premiu”. Este vorba despre o suită de 12 bănci împrumutate din biserica evanghelică din Cisnădie, un orăşel din judeţul Sibiu, bănci aranjate precum într-o biserică; cărţile au fost aşezate în coperţi albastre din carton, asemănându-se cu cărţile religioase. Instalaţia ridică multe întrebări – pe de o parte, introducerea tuturor celor 44 de cărţi nominalizate de juriu în coperţi identice schimbă relaţia cu cărţile – ele sunt anonime la prima vedere, dar se impune descoperirea lor treptată. În egală măsură, este imposibil ca atunci când eşti aşezat într-o bancă să nu te gândeşti critic la clădirea catedralei care se ridică lângă muzeu.
Cum a fost experiența dezgropării din arhivele MNAC a unei expoziții de carte-obiect conceputăîn anul 1991?
Expoziţia „cARTe” a fost concepută la Bucureşti în 1991, pentru ca, doi ani mai târziu, să fie prezentată într-o formă extinsă în Olanda. După expoziţia din Olanda, nucleul de atunci al muzeului de artă contemporană a achiziţionat o parte dintre lucrările expuse.
Cu ajutorul colegilor de la muzeu – Mălina Ionescu şi Irina Radu – am găsit lucrările achiziţionate la acel moment şi le-am reunit într-o expoziţie paralelă cu instalaţia Ralucăi Popa. A fost un proces interesant, bineînţeles, mai ales că nu mai văzusem vreodată acele lucrări, realizate pe materiale variate, care comentau relaţia cu cartea aşa cum era ea percepută la începutul anilor 1990 – de la incendierea Bibliotecii Universitare în zilele Revoluţiei (descrisă în fotografiile lui Iosif Kiraly şi Radu Igazsag) şi graţia cărţilor-obiect realizate de Geta Brătescu în anii 1980, până la cămaşa preotului Ioan umplută cu scris roşu, lucrarea emoţionantă a Ruxandrei Grigorescu.
Unde va mai călători expoziția celor mai frumoase cărți din România?
Cărţile nominalizate vor călători în diverse spaţii de profil din România în următorul an – este parte din agenda proiectului ca aceste cărţi să fie prezentate unui public cât mai larg –, însă formula de expoziţie de la MNAC nu mai poate fi refăcută. A fost un proiect punctual, gândit doar pentru spaţiul muzeului.[/vc_column_text][vc_masonry_media_grid element_width=”6″ grid_id=”vc_gid:1497017736959-c8e675f0-9668-6″ include=”772,776,773″][vc_column_text]Cum vezi viitorul cărții de artist?
Există o producţie redutabilă de carte peste tot în lume, la fel de puternică ca şi avântul cărţilor electronice. Însă doar prin complexitatea cărţilor realizate de artişti se poate oferi o radiografiere a unor tendinţe şi punerea în pagină a anumitor stări. Cărţile de artist devin indispensabile în discursul vizual şi sunt o cheie de citire a variilor contexte de creaţie.
Asociaţia pentru Performanţă şi Cultură (înfiinţată de Adina Paşca) este organizaţia care a iniţiat proiectul „Cele mai frumoase cărţi din România” şi care susţine în fiecare an producţia unor cărţi de artist. Spre exemplu, în acest an, la Cluj, în urma unui workshop, Andreea Ciobîcă a realizat o carte de artist pentru care a lucrat cu principiul de ocupare a textului, la care a adăugat recursul la stări emoţionale contradictorii, cum ar fi lipsa controlului sau obedienţa. Ea a propus participanţilor la workshop un set de exerciţii mentale, după care aceştia erau invitaţi să intervină pe lângă fragmente de texte extrase din bazele de date libere ale reţelelor sociale, texte care descriau constrângeri mentale, tipărite în paginile unei cărţi care se asemăna cu o Biblie.
Pentru tine care e cea mai frumoasă carte pe care ai văzut-o în viața asta? Care e povestea întâlnirii cu ea?
Nu cred că pot să vorbesc despre o carte unică pe care aş supranumi-o cea mai frumoasă pe care am văzut-o în viaţa mea. Dar am fost inspirată de cărţile produse de Marcel Broodthaers, care sunt expuse în muzee din Belgia şi Olanda; pe lângă realizarea tehnică desăvârşită, felul în care se joacă și dansează cu dimensiunile, cu limbajul, cu textul şi concomitent cu hârtia este genial de-a dreptul.
Foto Credit: © Stefan Jammer[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Câteva cărți dintre Cele mai frumoase, premiate sau nominalizate in cadrul celor mai recente ediții ale concursului, se regăsesc la Romanian Design Week 2017, sediul central, în zona Giftshop.
[/vc_column_text][vc_single_image image=”1517″ img_size=”large”][vc_single_image image=”1516″ img_size=”large”][vc_single_image image=”1515″ img_size=”large”][/vc_column][/vc_row]
