Roxana Jeler întreabă. Andreea Dobrin Dinu răspunde.

1. Cum te-a marcat primirea premiului de tânăr designer de la CMFC? Ne trimiți o poză de atunci?

Un premiu CMFC e un început. Nu mi-am dat seama pe moment. Atunci am simțit doar bucurie și un pic de „ciupește-mă că nu cred!”. Premiul mi-a dat curaj să bat la uși la care nu aș fi bătut înainte și mi-a aprins curiozitatea de a contribui la proiectul CMFC din interior. Pentru cartea premiată în sine, înseamnă o lungă perioadă de expunere care continuă și astăzi prin expozițiile itinerante CMFC.

2. Ai mai colaborat cu CMFC după primirea premiului?

De aproape un an m-am implicat în proiectul CMFC, sunt în interior. A pornit de la curiozitatea pe care am avut-o după ce am primit premiul, în 2014, de a transforma raportarea asta impersonală pe care o avem în general față de proiectele culturale, mai ales față de cele care au ca element central un concurs. Mi s-a întâmplat des să aud tot felul de critici sau de așteptări nerealiste în raport cu contextul românesc, care încep cu formula impersonală „ei” sau „cei de la”. Am vrut să transform acest „ei” în „noi”. Bănuiala mea era că e un proiect cu resurse limitate, în mare parte pus în mișcare mai ales de încăpățânarea de a nu renunța și mai bănuiam că sigur e nevoie de ajutor. Rolurile mele au fost de graphic designer pentru noul site CMFC, project manager și acum mentenanță a site-ului. Am vrut să creez un spațiu online care să reflecte creșterea proiectului și să facă vizibile motivele pentru care CMFC există: cărțile frumoase din România, oamenii și discuțiile din jurul lor.

3. Ce întâlnire catalizată de CMFC îți rămâne în minte?

Întâlnirile cu Adina, inițiatoarea proiectului. Acestea au fost două: prima în cadrul Târgului de Carte de la Paris în 2015, iar a doua anul acesta, la Târgul de Carte de la Leipzig. Îmi face plăcere să mă întâlnesc cu ea pentru că de fiecare dată mi se arată ca un model de „activist”, care a clădit o platformă cu beneficii multiple pentru comunitatea din jurul cărților frumoase românești.

4. Descrie/desenează/schițează ce este/cum arată o carte urâtă.

Cred că urâtul vine din lipsa de intenție sau de reflecție vizavi de elemente de care ai putea, de fapt, să profiți pentru a genera spectacol în cazul unei cărți: concept, text, design grafic, ilustrație, hârtie, tipar, editare, promovare. Dacă mi-aș propune să fac o carte urâtă, asta înseamnă intenție și ar putea ieși ceva interesant.

5. Cum vezi acest concurs peste încă 5 ani?

Îl văd adăugând noi categorii de premiere și îl văd crescând comunitatea din jurul cărților frumoase din România.

6. La ce proiect lucrezi acum? Putem vedea ceva în avanpremieră?

Acum lucrez la un proiect cu o mică editură din Londra, numită Bookblock Editions, specializată în ediții limitate de produse ilustrate din zona papetăriei. S-au lansat la sfârșitul anului trecut cooptând o serie de ilustratori foarte cunoscuți, precum Martina Paukova, Supermundane sau Marylou Faure. Deocamdată au o linie de caiete delicioase, cu copertă tare, numai bune de desen, cu hârtie frumoasă, legate manual și tipărite impecabil. Eu am ajuns în atenția lor printr-un concurs, sunt un newcomer. Recent m-au contactat să desenez pentru niște produse noi pe care vor să le lanseze în perioada următoare. Printre ele, și o serie de 3 caiete subțiri, workbooks le spun ei. M-am gândit să aleg o temă pentru ele și mi s-a părut amuzant să aleg procrastinarea tocmai pentru că sunt caiete de făcut treabă, așa că am ales oameni care dorm, stau cu fundu-n sus, mângâie pisici și visează la piscine exotice.

7. Propune o întrebare ascuțită pentru un membru al juriului CMFC.

Care e cea mai importantă calitate pe care ar trebui să o aibă un jurat CMFC?

8. Dacă ar fi să concepi un logo care să reprezinte CMFC după cinci ani, care ar fi acesta?

În mod normal aș aborda un proiect de identitate săpând după informații, comunicând cu echipa clientului. În general, nu cred că lucrurile se reduc doar la logo, pentru că acesta e ca o broșă: un accesoriu care spune ceva despre tine, dar nu spune tot. De aceea încerc să construiesc mai degrabă „un personaj” într-un context, prin multiple elemente, unele dintre ele poate nici nu țin de vizual. Uneori jocul acesta de glezne, de încălzire, poate fi dificil, mai ales că eu sunt de cele mai multe ori în exterior. În cazul CMFC sunt de un an în interior, ocupându-mă de site. Asta înseamnă că sunt la curent cu toate activitățile CMFC – expoziții, ateliere, participări la târguri de carte sau inițiative separate, cum este marcarea faptului că s-au împlinit 5 ediții Cele Mai Frumoase Cărți din România. Și așa, alambicat, mă întorc la întrebarea ta inițială legată de ceea ce ne-am propus să facem cu această ocazie. Cred că logoul în această situație va fi un element secundar; ceea ce am urmărit a fost să scoatem în evidență rolul propus de CMFC încă de la început: acela de activare a comunității care face carte în România, de platformă de discuție. Este unul dintre primele lucruri pe care mi le-a povestit Adina când ne-am întâlnit în 2015. Așa am ajuns la formatul acesta de interviu în care participanții își pun întrebări unii altora, pe de o parte pentru că tot conținutul rezultat va fi unul contextual, iar pe de alta pentru a dărâma un pic din relația artificială pe care o avem, cunoscându-ne reciproc munca (sau nu), admirând-o (sau nu) de la distanță, dar necomunicând, de fapt. Găsesc că și parfumul acesta epistolar (chiar dacă vorbim de e-mail) poate ajuta în creionarea unei relații un pic mai personale. Așadar, CMFC după 5 ani este mai ales despre ceva ce facem. Va exista o formulă vizuală, desigur, aceasta va însoți fiecare interviu făcut cu această ocazie și va putea fi văzută pe site.
Aș mai spune că CMFC este un proiect fluid, atât ca organizare (suntem în orașe diferite), cât și vizual, pentru că de-a lungul timpului au fost implicați mai mulți graphic designeri, ilustratori, fotografi. Comunitatea din jurul CMFC a crescut și e caracterizată mai degrabă de un stil informal. CMFC nu va comunica niciodată vizual după reguli de identitate stricte, ca o corporație; dimpotrivă, mai degrabă va încuraja jocul. În ultimul an, de exemplu, avem parte de grozavul sprijin al Sorinei Vazelina și, mai recent, de ajutorul Andreei Mihaiu de la Grapho_mat, care se ocupă de vizualurile ediției CMFC 2017.

Andreea Dobrin Dinu întreabă. Roxana Jeler răspunde.

1. Care erau cărțile tale preferate în copilărie?

Până la un anumit moment nu am avut cărți preferate, îmi plăcea pur și simplu să citesc orice găseam în bibliotecă sau orice îmi recomanda bibliotecara școlii mele de cartier (o persoană insinuantă de care îmi era literalmente frică, fiindcă nu avea nicio îndoială că toți, la un moment dat, vom pierde o carte). Sau citeam orice carte circula „la noi pe scară”. Dacă se citea la noi pe scară, atunci era de la biblioteca județeană. Îmi amintesc deci nu de o carte preferată, ci de o carte pe care mi-am dorit-o foarte mult și pe care nu am reușit să o citesc, oricât am urmărit-o. Cred că Aventurile lui Habarnam, fiindcă despre această carte este vorba, era subiect de discuții intense între copiii de pe scară, dar fascinația pe care o exercita asupra mea venea din altă parte, nu dinspre conținut, ci pentru că era o carte frumoaaasă, cea mai frumoasă pe care o văzusem până atunci, cartonată, cu desene grozave și tipărită foarte bine, posibil să fi fost pe hârtie lucioasă, habar n-am. Cert e că, de fiecare dată când voiam s-o împrumut, alt cititor se dovedea mai iute de picior. Nu am citit-o nici în ziua de astăzi. Mai târziu a venit perioada în care am citit numai cărți cu indieni, toate cărțile cu indieni .

2. Ce anume te-a atras mai mult la poezia pentru copii vs. proza pentru copii?

Ca să-ți răspund, o să citez aici chiar fraza cu care am început teza de doctorat: „Cercetarea de faţă este rezultatul unei frumoase perplexităţi trăite în faţa poeziei pentru copii, al provocării de a răspunde la o întrebare complicată: ce se ascunde în spatele simplităţii ei?”

3. Povestește-mi câte ceva despre cele mai recente proiecte ale tale.

Sunt niște manuale școlare pentru clasa a V-a, care au câștigat licitația organizată de Ministerul Educației Naționale. Nu ți le pot arăta încă, pentru că rezultatele nu sunt încă finale. Ți-l arăt, în schimb, pe cel de clasa a IV-a, pe care l-am semnat și ca autor. Cu manualele intrăm într-o zonă mai puțin cunoscută a pieței de carte, pentru că frumusețea unei cărți școlare este, cred, un deziderat mult mai dificil de atins, există foarte multe rigori și constrângeri de realizare. Evaluatorii sunt, de cele mai multe ori, persoane din sistem, care nu au pregătirea necesară pentru a înțelege macheta grafică ori desenele propuse și care apreciază ceea ce recunosc, ceea ce nu le contrazice așteptările. Rezultatul este că, din păcate, în mâinile copiilor ajung cărți urâte, haotice vizual și ilustrate ca în secolul trecut.

4. În 2016 ai fost în juriul Cele Mai Frumoase Cărți din România. Cum ai perceput fenomenul înainte și după?

Before. Nu toți editorii din România lucrează la același nivel și, din păcate, multe cărți urâte și neîngrjite circulă nestingherite. Concursul mi s-a părut un mod de a face, în sfârșit, diferența, de a face apreciat ceea ce era îndeobște primit cu bombăneli: asta ia prea mult timp, costă prea mult, n-o să merite etc. Ori de a băga pur și simplu în seamă cele mai frumoase cărți, întotdeauna subtile, întotdeauna discrete, prea discrete.
After. Am intrat într-un cerc privilegiat, ca să zic așa, fiind invitată de mai multe ori la evenimente asociate cu CMFC. Și de fiecare dată am cunoscut oameni foarte interesanți și pasionați, acea categorie de oameni pe care ai de obicei impulsul de a-i suna pentru un proiect sau altul, pentru că ești absolut sigur că, având implicarea lor, va ieși un lucru nemaipomenit. Andreea Dobrin Dinu, de exemplu, este cea mai recentă achiziție .

5. Ce crezi că s-ar putea face pentru a întări legătura dintre absolvenții facultăților umaniste sau de artă și editurile preocupate de a publica proiecte în care se investește mult efort atât pentru conținut, cât și pentru ilustrație și design, cum este, de exemplu, editura Arthur?

Să facem cât mai multe cărți împreună. Frumoase. Cele mai frumoase.

Ilustrație cover articol: Andreea Dobrin Dinu