cmfc5ani_cover_sorina_andreea2

Dublu interviu: Sorina Vazelina și Andreea Mihaiu // CMFC 5 Ani

Sorina Vazelina întreabă, Andreea Mihaiu răspunde

1. Povestește-ne despre două proiecte personale din zona designului de carte (cel mai tare / cel mai solicitant)

Pot să zic despre două proiecte tari, solicitante nu prea, pentru că îmi place prea mult ce fac și nu e nimic prea solicitant . Acum doi ani am început o colaborare super faină cu Funky Cityzens și am lucrat împreună doua Constituții (una cât se poate de normală și una pentru gimnaziu). La Consti pentru gimnaziu am colaborat pentru prima dată cu 10 ilustratori din Visual Playground, toți super talentați și cu stiluri complet diferite, ceea ce din start a fost un challenge pentru noi toți. Am simțit nevoia să îi constrâng un pic în ceea ce privește culoarea pentru a putea să uniformizez vizual întreaga carte (sper că nu i-am supărat prea tare )). Aștept cu nerăbdare feedback-ul copiilor, asta fiind un proiect pilot.

am_09

am_04
am_05
am_06
am_01
am_02
am_03
am_07
am_08

Al doilea proiect fain este colaborarea studioului nostru (Grapho_mat) cu Ciprian Isac (Atelierul de Grafică) pentru a doua oară în cadrul Street Delivery, în realizarea unei cărți ce prezintă o serie de grădini {im}posibile depistate de noi în București, acele terenuri private/publice abandonate, care ascund o adevărată junglă urbană de care nu se bucură nimeni și ajung spații favorabile construcțiilor imobiliare. Și anul acesta proiectul s-a desfășurat cu o super rapiditate, deși conceptul îl fixaserăm, din diverse circumstanțe am ajuns ca într-o săptămâna jumate să ne mobilizăm să documentăm fotografic mai multe spații, să edităm fotografiile, să primim texte, să așezăm în pagină, să tipărim și în final să legăm în stradă mini seria de cărți.

am_10

2. Cum te-a atins proiectul CMFC și când?

Încă de la prima ediție când am primit premiul pentru tânăr designer cu lucrarea de licență, apoi, doi ani mai târziu, premiul pentru experiment tipografic, un nou premiu apărut în ediția respectivă, și chiar și anul trecut cu o nominalizare. Anyway e o constantă prezența în concurs, și anul acesta mă bucură că împreună cu echipa mea suntem chiar în interiorul proiectului realizând materialele de comunicare vizuala și mă mai bucură și colaborarea cu Andreea Dobrin și cu Sorina Vazelina, căreia i se datorează prezența noastră în echipa CMFC 2017.

3. Ce întâlnire catalizată de CMFC îți rămâne în minte?

Casa Mincu / Xavier Barral.

4. Descrie o carte de care ești atașată. Chiar dacă nu o apreciezi în mod direct pentru design, poți descrie cum este designul ei, ce feeling îți dă să o citești, să o răsfoiești sau cum ți-ar plăcea sa o poți transforma cu bagheta magica.

Pelerinul rus, o carte din sec. XIX, scrisa de un pelerin rus anonim, (apărută la editura Sophia) care descrie călătoria naratorului de-a lungul Rusiei în timp ce practică cu perseverență rugăciunea lui Iisus, cu ajutorul unui șirag de mătănii și prin studiul Filocaliei. Este o carte care excelează prin conținutul ei și nu prin design, plăcută de parcurs, care îmi oferă liniște și răspuns la multe întrebări. Genul acesta de cărți în general sunt spre un folos duhovnicesc enorm, însă le lipsește finețea și coerența grafică.

am_11

am_12
am_13

5. Pune-ți întrebarea ideală care începe cu „DE CE?” și răspunde în maxim 3 rânduri.

Pe toata perioada facultății m-am întrebat „De ce nu există o colaborare reală între studenții de la diferite secții din facultatea noastră (UNARTE)?” Avem de învățat unii de la alții foarte mult, și dacă nu tehnic, măcar anumite principii sunt aplicabile în orice domeniu ca de exemplu, un designer grafic poate prelua o viziune de arhitect (până la urmă și designul și arhitectura sunt tot un soi de rezolvare a unui puzzle), un ceramist poate îl inspiră pe un textilist etc. Și poate răspunsul ar fi și în cazul ăsta lipsa de flexibilitate (cum zice și Sorina la 3) a cadrelor didactice, poate nici mulți dintre studenți nu sunt atât de pasionați de ce fac încât să-și dorească să se împartă în mai multe zone și să experimenteze indiferent de rezultat, și din ce am observat de-a lungul timpului, acest individualism nu e spre mare folos, drept urmare mulți nici nu merg mai departe pe acest drum.

Andreea Mihaiu întreabă, Sorina Vazelina răspunde

1.Povestește-ne despre două proiecte personale din zona designului de carte (cel mai tare / cel mai solicitant):

Fiecare proiect e tare sau stresant. Dacă e să aleg unul, probabil că ar fi Coloring and Activity Book with drawings by Dan Perjovschi. A fost tare pentru că am apucat să văd cum au interacționat copiii cu desenele lui Perjovschi, pornind de la ediția în limba română a cărții. E un proiect unic, după mine, pe piața românească de carte, care duce lipsă de publicații care adresează probleme contemporane, precum imigrarea sau poluarea, pe-nțelesul celor mici. Am avut de învățat din concluziile celor de la Minitremu/Monotremu și am apucat să aplic câte ceva de la Paul Rand în design-ul cărții.

sv_03
sv_01

Cel mai solicitant a fost Cutia, The Box, pentru ca am comprimat într-o lună informații, benzi desenate și idei adunate-n doi ani. Cutia a fost lucrarea mea de masterat, care cuprinde două gravuri aqua forte, șapte serigrafii și o serie de comics, cu copertă/ambalaj realizat de Grigore de la Primitiv Print. A fost un haos controlat, expus la Galeria Posibilă și imprimat în nouă exemplare până la urmă.

2. După cinci ani, cum și unde a suflat vânt dinspre CMFC în peisajul cărții românești?

Cred că CMFC a creat un spațiu în care putem să ne întâlnim pentru a discuta despre ce reprezintă o carte valoroasă. Investind în cărți experiment s-au generat posibilități de afirmare pentru oameni noi în domeniu. CMFC a recompensat lucrări create responsabil și a reușit să demonstreze editurilor de pe piață că există mai multe feluri în care se poate practica design-ul de carte. Totodată, prin secțiuni precum Carte de artist, CMFC deschide drumul pentru noi autori, viziuni îndrăznețe și provocări la care nu ar îndrăzni să se gândească majoritatea publicațiilor sau tipografiilor.

3. Pune-ți întrebarea ideală care începe cu „DE CE?” și răspunde în maxim 3 rânduri.

De ce nu există o legătură directă între editurile românești și studenții de la design grafic? Este un pas necesar în avansarea și conectarea publicațiilor la consumatorii de cultură ai zilelor noastre. Un răspuns clar nu am deoarece nu am lucrat în domeniu, însă intuiesc că o explicație ar putea fi lipsa de flexibilitate și problemele de buget.

4. Ce înseamnă pentru un copil o carte frumoasă?

Pentru mine au rămas frumoase cărțile din copilărie de care îmi pot aminti și azi. Au fost cărți cu ilustrații detaliate, cu coperți cartonate, colorate, cu spațiu încăpător în jurul textului în care participam cu mâzgălelile mele. Felul în care se împletește povestea în imagini, text și ansamblu, crează o experiență care rămâne cu tine. Printre ele se numără colecția de la Biblioteca pentru Toți Copiii, volumul cu Povești ale fraților Grimm ilustrat de Angi Petrescu-Tiparescu, ilustrațiile lui Silviu Băiaș mi-au bântuit coșmarurile-n tinerețe 🙂

5. Descrie o carte de care ești atașată. Chiar dacă nu o apreciezi în mod direct pentru design, poți descrie cum este designul ei, ce feeling îți dă să o citești, să o răsfoiești sau cum ți-ar plăcea sa o poți transforma cu bagheta magică.

Liberté à quatre sous, de Atak. Este serigrafiată complet, par a fi vreo 14 culori dar sigur sunt mai multe, a fost executată în 300 de exemplare și imprimată de Pipifax, Siebdruck Alligator, Lenzburg ZürichAtak a ilustrat-o cu plăcerea unui copil care lucrează de dragul desenului, sunt tușe groase de culoare, imagini care acoperă complet paginile, pe alocuri cu un scris similar cu cel pe care l-ai vedea în manualele de caligrafie școlare. Și-a desenat jucăriile din copilărie, obiectele pe care încă le prețuiește și care îl inspiră.

 

sv_05
sv_06
sv_07
sv_08

© Credit foto: Arhiva personală a Andreei Mihaiu și a Sorinei Vazelina
Ilustrație cover articol: Andreea Dobrin Dinu

Share articol

Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someone