Un interviu cu Arina Stoenescu

Este a doua oară când faci parte din juriul proiectului Cele mai frumoase cărți din România, după ce, între 2011-2013, ai fost membru al juriului pentru Cele mai frumoase cărți din Suedia, Svensk Bokkonst, care datează din 1933. Care sunt asemănările și diferențele dintre cum se desfășoară concursul în România versus Suedia și scopul pe care îl are în fiecare dintre cele două țări?

Ideea și scopul celor două concursuri sunt de a monitoriza, analiza și prezenta atât publicului cât și branșei, selecția celor mai bune practici în realizarea unei cărți, pe baza unor criterii profesionale din punct de vedere vizual. Atât în Romania cât și în Suedia, juriul se întâlnește și deliberează timp de două zile pentru a alege cele mai frumoase cărți realizate în ultimul an, precedent concursului. Atât în România cât și în Suedia competența juriului acoperă mai multe aspecte ce țin de designul grafic și corespondența dintre conținut și formă. Una dintre diferențe este aceea că în România există mai multe categorii bine definite la care se acordă premii, ceea ce mi-ar plăcea să văd și în Suedia. O altă diferență este aceea că organizarea acestui concurs este realizată de o asociație în strânsă colaborare cu Kungliga Biblioteket, (Biblioteca Regală), care, de altfel, și arhivează toate cărțile selecționate. M-aș bucura să văd același gen de implicare al Bibliotecii Naționale a României dar, din câte am înțeles, se va începe o colaborare, deja de anul acesta, ceea ce este foarte îmbucurător și sper de bun augur pentru existența și continuitatea acestui concurs.

Există edituri mici și edituri mari pe piața românească de carte. Consideri că cele mici, dat fiind faptul că publică (poate) mai puține cărți pe an, se dedică redactării lor mai mult decât cele mari, care poate nu au timp să se ocupe de fiecare carte în parte? Din experiența ta, ai putut observa astfel de diferențe?

Ar fi interesant să se faca un studiu concret asupra diferențelor dintre calitățile designului la editurile mari și mici din România și, mai ales, asupra politicilor și metodelor de design de carte practicate în edituri; chiar dacă poate nu există o metodologie documentată, există o practică. Ceea ce pot spune din experiența mea suedeză de editor la microeditura pionier press, este că editurile mici care publică o listă de titluri restrânsă, sunt foarte dependente de calitatea întregului și nu-și pot permite să dea drumul la un titlu care nu-i reprezintă, din toate punctele de vedere. Pe de altă parte, eu sunt convinsă că și editurile mari se straduiesc să publice cărți de calitate și în cazul lor există și alte resurse care se pot investi. Deci, în principiu, nu cred că există scuze pentru o implicare mai puțin atentă la design, mai curând cred ca ține de cunoștiințele și profesionalismul celor care fac designul cărții. Dacă nu ești conștient de anumite standarde și nu ai pregătirea sau experiența necesară, nu poți vedea anumite detalii. Dar dacă există voință, se găsește și o cale de specializare în zona designului grafic pentru carte, fie ea tipărită sau digitală.

Crezi că lucrurile care țin de aspectul exterior al unei cărți publicate, precum coperta și altele, ar trebui lăsate exclusiv în mâna unor specialiști? Fac scriitorii mai mult rău decât bine când se implică în acest proces?

Eu cred în integritate profesională și respect reciproc pentru competențele fiecăruia: scriitor, editor, designer grafic, ilustrator, tehnoredactor, tipograf, legător ș.a.m.d. În funcție de rolul pe care îl joacă cunoștințele fiecărei profesii la realizarea și profilarea unei cărți, este important ca reprezentanții diferitelor domenii să poarte un dialog permanent în timpul realizării cărții, în funcție de etapele parcurse. Pentru că vizualul este o parte foarte importantă a cărții există, și înțeleg, tendința scriitorilor de a alege singuri coperta, formatul și caracterele de literă, dar poate că ar trebui să ne gândim că, așa cum scriitorul a trecut printr-un proces laborios de scriere a cărții, în care este integrată competența acestuia, așa și ilustratorul și designerul grafic de carte au procesele lor intelectuale și creative, care nu țin numai de măiestrie practică, ci și de un aport intelectual care se va vedea și se va transmite cititorului, dacă demersul va fi reușit. Ca să concluzionez, îmi doresc un dialog  între scriitor, editură, designer grafic, ilustrator și/sau fotograf, acolo unde este cazul, dar un dialog care să cedeze dreptul de decizie finală asupra vizualului celor care au competența și chemarea să o facă.

Crezi că este important ca un designer de carte să lectureze manuscrisul pentru care urmează să conceapă grafica & co.?

Absolut, lectura este foarte importantă la realizarea vizualului unei cărți, este una dintre fazele de documentare pe care un designer trebuie să le parcurgă, dar există mai multe modalități de a citi textul unei cărți în apariție. Un designer de carte nu poate lucra cu felia sa fără să fi făcut o lectură a cărții. Lecturile se pot însă face în mai multe feluri în funcție de tipul de text ce va fi abordat: ficțiune, non-ficțiune, genuri și subgenuri literare. Poate fi lectura întregii cărții, a unuia sau mai multe capitole, a sintezei cărții, depinde de o mulțime de variable ce țin de procesul realizarii unei cărți, de timpul avut la dispoziție și de bugetul proiectului. Acolo se va remarca și profesionalismul designerului, lectura fiind foarte necesară interpretării vizuale abordate.

Ce înseamnă pentru tine o carte frumoasă? Spune-ne două criterii personale după care judeci o carte?

Frumosul este subiectiv dar argumentarea frumosului se poate face pe baza unor criterii bine definite și articulate, care pot deveni accesibile tuturor. În ce mă privește sunt două criterii după care mă ghidez la alegerea unei cărți frumoase, și anume: prima impresie generală a cărții și detaliile de tipografiere ale acesteia. Dacă prima impresie generală este bună, înseamnă că există suficient de multe aspecte care să-mi fi captivat atenția și care să mă facă să acord mai mult timp cărții. Cel de-al doilea criteriu îmi dovedește profesionalismul designerului și grija acestuia față de „îmbrăcamintea” textului la micronivel. Putem vorbi despre tipografiere la nivel macro, cum este oglinda cărții, spațiile albe din jurul textului și ierarhia aleasă pentru importanța nivelelor unui text, dar și de nivel micro al tipografierii care ține de designul semnelor diacritice, folosirea corectă a tipului de semne de citat corespunzatoare limbii ș.a.m.d. O carte frumoasă satisface mai multe simțuri: vizual, tactil, olfactil și percutează mai multe sensibilități, care se cultivă în timp și la care sper că acest concurs, Cele mai frumoase cărți, să contribuie și în România.

un interviu de Erika Ciuică, www.clubulscriitoarelor.ro