sfaturi_pt_fetite_cover

Sfaturi pentru fetițe – Mark Twain

Adelina Butnaru
Despre cum e să faci parte din echipa lui Mark Twain

 

Sunt introvertită și toată bucuria de obicei la mine iese mâzgălind. Sau tensiunea. Iese prin desen. Am și un carnețel de buzunar unde transfer gânduri, în cuvinte sau în ilustrații. Știți, e ca atunci când nu mai ai memorie pe calculator, și începi să pui lucruri pe cd-uri. Și când nu mai vreau să am memorie pentru acele gânduri, le trec pe hârtie, și revin uneori la ele, să văd cum era în trecut.

sfaturi_pt_fetite_01
Nu cred că este o opțiune, să desenez sau să nu desenez. Trebuie să desenez. Cred că fiecare individ are propriul sistem de funcționare, și acesta este al meu. Desigur, îmi place să dau clickuri și pe partea cealaltă, a designului grafic. Și asta mă relaxează. Click click click.

Am făcut cunoștință cu textul lui Mark Twain, Advice to Little Girls, prin Virginia Costeschi (Editura Trei) și Dinu Dumbrăvician (Faber Studio). Ei căutau un ilustrator. Eu am văzut textul și am zis: „Al meu e!” Și al meu a fost. Florin Bican l-a tradus, și-am bătut palma și cu Mark Twain. Îmi plac mult lucrurile ciudate, umorul negru, ironia. Cred că nu numai mie, în general, oamenii sunt atrași de situațiile bizare. Mai ales când sunt tineri. Mai încolo încep
să uite.

sfaturi_pt_fetite_02
Sfaturi pentru fetițe este un proiect lucrat printre alte proiecte. Dar cu hipermegaultrabucurie. Uneori mă uitam la ceas, era 1:00, apoi mă uitam la ceas, era 6:30. Uneori Mark Twain chiar mă făcea să mă blochez într-o buclă a timpului.

Cred că sunt tare norocoasă să am colegii pe care îi am. Colegii îmi încurajează nebunia sau, ca să sune mai delicat, felul de a fi. Le mulțumesc. Vă mulțumesc, Dinu Dumbrăvician, Radu Manelici, Ioan Olteanu, Magda Radu, Teo Duțu, Kiro Epstein von Beschamel – câinele studioului. Toți din acest pomelnic au ajutat la nașterea cărții.

sfaturi_pt_fetite_03
Nu am avut neapărat un deadline. Am zis că o să știm noi când e gata, pentru că atunci când va fi bine, o să ne oprim. Am avut mai degrabă o stare ambivalentă, voiam să se termine și să nu se termine. Ca atunci când mănânci o prăjitură bună și o savurezi la maxim. Sau ca atunci când citești o carte genială încet, și tragi de cuvintele alea ca să dureze mai mult.

Prima dată am analizat textul, ne-am gândit la un concept. Am empatizat cu toții la momentul acela când mâzgăleam caietele de clasă pe paginile finale în timp ce profesorii își spuneau lecția. De cele mai multe ori se întâmpla cu markere neon și cerneală. Și textul lui Twain transmite tocmai răzvrătirea asta inocentă. Și-am făcut din asta un concept.

sfaturi_pt_fetite_04
Apoi ne-am apucat de layout. Toate „sfaturile” sunt construite pe aceeași structură, pornesc serios și se termină ironic sau amuzant. Iar acest lucru ne-a permis să divizăm fiecare idee în două părți. Am început să desenez după ce textul a fost aranjat și rețeaua stabilită. Prima dată am căutat un personaj principal care să „facă” acțiunea. Aveam multe fetițe în cap. Apoi celelalte personaje secundare. Apoi ne-am gândit mai mult la scene, la crearea unui ritm și la alternarea acestuia. Am desenat schițe pitice pentru toate spreadurile. Am făcut mai multe cărticele, chiar și o minicarte-machetă de 4 cm înălțime, să vedem dacă ritmul nostru este funcțional. După aceste etape am început să ilustrez cu tuș și peniță și linere și creioane. Toate ilustrațiile sunt integral făcute de mână, doar culorile sunt schimbate pe calculator, pentru că sunt culori speciale, Pantone. Ionuț are răspuns la orice, și mi-a arătat cum trebuie făcut documentul digital ca să fie un document digital cu speciale comme il faut. Și de fiecare dată când deraiam, Ionuț era acolo să mai pună niște trenuri pe șine înapoi. Și să mai facă niște glume sau să zică „ar trebui să bagi și o dâră lăsată de melc, pe care o lasă de fapt o pungă de gunoi”.

sfaturi_pt_fetite_05
Mai toate ilustrațiile nu sunt primele ilustrații, de obicei pe prima o arunc la coș. Mi-am făcut așa un obicei (m-a ajutat și Dinu cu asta), sunt curioasă mereu ce este după prima ilustrație de fapt. Ca atunci când vezi un tricou frumos în magazin și nu știi dacă să îl cumperi sau nu, pentru că sigur undeva în lume sunt tricouri mai tari decât primul văzut. Partea bună e că Dinu are o superputere, vede în viitor și nu trebuie să alerg chiar în 50 de magazine ca să găsesc ilustrațiile alea frumoase.

Apoi, Radu a făcut curat, a scanat cu ochii lui fiecare liniuță, scan scan scan, a pus pe grid tot ce a prins, barba și mustața lui Twain, și a verificat fiecare milimetru, bucată cu bucată. Radu e calculat, chiar și oile sale, seara înainte de culcare, înainte să fie numărate, acestea se aranjează pe grid, pentru că altfel nu poate să adoarmă. Nici el, și nici ele. Bine zicea Marin Preda, dacă grid nu e, nimic nu e.

Între timp am făcut probe de print și de hârtie. În altă viață cred că Radu a avut o crescătorie de copaci sau ceva, că știe dubios de multe despre hârtie. Anyway, el a ales hârtia și capsele și legătoria, exact ca un degustător de vin, zicea, uite hârtia asta e din copaci cu 100 de inele. Mhm, yummy yumm. Textul cărții a fost corectat de Ioana Gruenwald, tipărită la Fabrik și publicată de Tzim Tzum Books. Le mulțumesc. Vă mulțumesc.

Pentru că noi vedeam cartea asta ca pe un caiețel ușor de purtat în ghiozdan, trebuia totuși să aibă și o învelitoare. Și atunci Radu cu Dinu și Dinu cu Radu, s-au gândit ca supracoperta să fie și poster. Și s-au mai gândit că de mult, pe când erau unii dintre ei mici (să nu zicem Dinu), caietele de școală căpătau învelitoare din hârtie de ambalaj indigo. Un indigo destul de bizar.

Cred că e plăcut să aparții unui grup și fiecare să contribuie cu mușchii ăia pe care îi are el mai dezvoltați. E ca și cum ați face o mare supă și unul aruncă țelina, unul decojește puiul, unul știe să taie cartofi și nu sunt eu acela, altul aruncă piperul de final. Vreau să zic că e plăcut să știi că e mereu cineva acolo pentru tine care e disponibil să facă bannere când tu ești răcit și îți curg mucii în cascade. (Vai ce cuvânt obraznic.)

Cea mai grea parte în design și ilustrație este cu siguranță statul pe scaun, mai ales dacă ai scolioză dorsală inferioară dextroconvexă.
Și a doua cea mai grea parte pentru mine e să mă opresc. (Și pentru cei de la Faber Studio.) Sunt ca o minge care se rostogolește pe o pantă cvasi-infinită. Mi-ar plăcea să știu să-mi dozez energia și să zic stop înainte ca propriul meu corpul să ajungă la 5% baterie. Investesc tot ce am într-un proiect. Toate organele mele se concentrează să facem ceva cool împreună. Vreau să zic că în cartea asta am pus un pic din ficatul meu. Un pic din ochii colegilor, coada lui Kiro și becuri de mulți wați.
Și a treia parte sensibilă este cea în care trebuie să fii adult și să te descurci și cu munca și cu treburile domestice. Practic ca să funcționezi la potențialul maxim trebuie să fie curat în casă, să faci cumpărături, să gătești cumpărăturile și pe urmă să le mai și mănânci. Să faci sport, să îți distrezi prietenii. A da, și să dormi. Și apoi se consideră că ești împlinit, sănătos, și poți să faci cărți. Doriți un pic din supa noastră?
Hashtag, Mark Twain m-a făcut să văd cum viața e frumoasă. Click click click.

Tzim Tzum Books
Instagram

Mark Twain — „Sfaturi pentru fetițe”
este câștigătoarea Marelui Premiu la concursul național de design de carte„Cele mai frumoase cărți din România” ediția 2017.

Autor
Mark Twain
Design
Faber Studio – Adelina Butnaru, Radu Manelici, Dinu Dumbrăvician
Editura
Tzim Tzum Books, Bucureşti, 2017
Tipografia
Fabrik, Bucureşti
Tiraj
600 exemplare

sfaturi_pt_fetite_06sfaturi_pt_fetite_07sfaturi_pt_fetite_08sfaturi_pt_fetite_09


© Credit foto: Adelina Butnaru și GraphoMat

Cele mai frumoase cărți România 2018 vă așteaptă înscrierile până pe 31 august.
Formularul de înscriere este aici:
https://goo.gl/forms/vG1iFY0x5VYsfP3F2
Succes!


Share articol

Share on FacebookTweet about this on TwitterEmail this to someone